Jurnalistii care doresc sa se acrediteze la Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sunt rugati sa se adreseze Compartimentului Informare si Relatii Publice:

Adresa: Bucuresti, str. Banu Dumitrache nr. 46, sector 2
Telefon: 021/242.05.02; 021/208.61.50 int. 27327. 27227
Fax: 021/242.09.84

Program de lucru: luni-vineri 08.00 - 16.00

Documente necesare pentru acreditare:

Cerere de acreditare  (fisier format .doc)

Locotenent Dragos ROBU

Functionar public Gabriela TOHANEAN

Personal contractual Alexandrina SONEA

Telefon: 0212420502; 0212086150 int. 27327, 27227; fax: 0212420984 ; e-mail :

        Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului a anunţat Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă că în seara zilei de 25.02.2010, la ora 17.51, a avut loc un cutremur în zona Vrancea cu magnitudinea de 4 grade pe scara Richter, la o adâncime de 100 de km, şi cu o intensitate, în zona epicentrală, de 2 grade pe scara Mercalli.

         Până în acest moment nu au fost raportate victime sau pagube materiale.

COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

La 28 februarie se împlinesc 77 de ani de existenţă a Protecţiei Civile din România.

Actul de naştere al acestei structuri din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă l-a reprezentat Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care s-a aprobat „Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene”, document prin care Apărarea Civilă din România a devenit o armă de sine stătătoare.

În 1939, în România a fost promovată Legea pentru apărarea antiaeriană, activă şi pasivă, act normativ care va reglementa activitatea în domeniu o lungă perioadă de timp. Pe timpul celui de al doilea război mondial, structura a funcţionat în cadrul Ministerului Aerului şi Marinei, sub denumirea de Comandamentul Apărării Pasive, iar după 1945, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, concepţia şi evoluţiile ulterioare fiind influenţate de iminentul pericol al folosirii de către inamic a armelor de nimicire în masă, în mod deosebit al armei nucleare.

Pentru pregătirea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii personalului militar şi civil, încadrat în domeniul pregătirii pasive, în 1951 s-a înfiinţat Centrul de instrucţie al apărării pasive devenit, mai târziu, Şcoala de Aplicaţie pentru Protecţie Civilă Ciolpani.

Anul 1952 a reprezentat un nou reper important în istoria protecţiei civile, prin înfiinţarea statelor majore de apărare antiaeriană de la nivelul regiunilor, localităţilor, instituţiilor şi unităţilor economice. În acelaşi context, au fost înfiinţate primele formaţiuni specializate de apărare civilă, respectiv de protecţie antichimică, transmisiuni, înlăturare a dărâmăturilor, pompieri, pază şi ordine, camuflare a luminilor şi mascare, protecţie prin adăpostire, veterinare, sanitare etc.

În 1968, structurile apărării locale antiaeriene au intrat în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, cadrele fiind pregătite în instituţiile militare de ofiţeri activi şi la Academia de Înalte Studii Militare.

Numărul mare de victime din rândul civililor şi pagubele materiale imense produse la cutremurul din 4 martie 1977 au determinat autorităţile să îmbunătăţească sistemul de management al dezastrelor. Acest lucru se va materializa în anul 1978, prin apariţia Legii nr. 2, primul act normativ care a consfinţit implementarea în ţara noastră a concepţiilor moderne de „Apărare Civilă”, pe baza căruia s-a conturat în perioada următoare şi primul sistem unitar de pregătire a populaţiei şi factorilor de conducere pe linia îmbunătăţirii răspunsului la dezastre.

Schimbările înregistrate după 1989 şi obligaţiile asumate de România, în primul rând prin ratificarea, la 11 mai 1990, a  Protocoalelor Adiţionale nr. 1 şi 2 ale „Convenţiei de la Geneva din 1949, privind protecţia victimelor conflictelor armate” au impus modernizarea sistemului de protecţie civilă la toate nivelurile. Aceste deziderate se vor materializa în anul 1996, prin promulgarea Legii nr. 106, care a consfinţit şi schimbarea titulaturii din apărare civilă în protecţie civilă.

Indiferent în ce componentă a Sistemului de Siguranţă Naţională a funcţionat, Protecţia Civilă şi-a adaptat în permanenţă structura şi planurile de cooperare cu celelalte forţe cu competenţe în domeniu. Totodată, au fost perfecţionate structurile organizatorice, s-a îmbunătăţit managementul apărării împotriva dezastrelor, au fost identificate noile surse de riscuri, a fost perfecţionată baza legislativă în concordanţă cu cerinţele integrării în NATO şi UE.

În 2000, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 179, Protecţia Civilă trece de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul de Interne, iar în 2004 este promulgată Legea nr. 481, privind protecţia civilă.

Din decembrie 2004, misiunile Protecţiei Civile au fost preluate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă care are ca obiectiv principal profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative a celor două componente de bază - pompieri şi protecţia civilă - pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi siguranţă cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.

 

COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Anul acesta, la 14 iulie, se împlinesc 136 de ani de la înfiinţarea, prin Înaltul Decret nr. 1303 din anul 1873 al domnitorului Carol I, a primei subunităţi de transmisiuni - "Sectiunea de telegrafişti militari", în organica primei companii de minari a batalionului de geniu, marcând actul de naştere a transmisiunilor în Armata Română.

Războiul de Independenţă a însemnat şi începutul tradiţiilor armei transmisiunilor, marcate prin aportul deosebit la asigurarea conducerii trupelor pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă. De asemenea, în timpul celor două conflagraţii mondiale, acţiunile desfăşurate de militarii transmisionişti au demonstrat că aceştia au avut o contribuţie reală şi merituoasă la înfrângerea inamicului.

În cei 136 de ani de existenţă, transmisiunile au dat multe cadre de valoare, care şi-au făcut datoria comunicând prin fir sau pe calea undelor în interesul general al ţării şi al poporului său. Arma transmisiuni a cunoscut un proces continuu de modernizare în raport cu dezvoltarea organismului militar naţional, cu perfecţionarea tehnicii de specialitate şi cu cerinţele tot mai complexe ale exercitării actului de comandă în războiul modern.

Astfel, în prezent această armă şi-a schimbat denumirea din transmisiuni în comunicaţii şi informatică, acest lucru reprezentând nu atât o schimbare de formă, cât mai ales de conţinut, în ceea ce priveşte nevoile actuale de prelucrare a informaţiilor (transmitere, recepţionare, procesare etc.).

Epoca moderna s-a caracterizat prin marea dezvoltare pe care au luat-o telecomunicaţiile, apoi electronica şi informatica. Exemplul cel mai elocvent îl constituie familia de tehnologii caracterizate prin sigla C⁴I², reprezentând: Comandă, Control, Comunicaţii, Calculator / Informaţie, Inteligenţă.

În epoca actuala, inovaţia tehnologică în domeniul comunicării devine tot mai rapidă. Acest lucru impune un efort deosebit din partea specialiştilor de comunicaţii şi informatică, atât în ceea ce priveşte exploatarea în condiţii optime a mijloacelor, cât şi în domeniul pregătirii de specialitate.

În domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, personalul din domeniul comunicaţiilor şi informaticii are o contribuţie decisivă la asigurarea actului de conducere, de foarte multe ori de rapiditatea, oportunitatea, volumul şi calitatea informaţiilor furnizate depinzând salvarea vieţilor omeneşti şi a bunurilor materiale.

În această zi, întregul personal al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă îşi îndreaptă gândurile cu recunoştinţă către cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul comunicaţiilor şi informaticii, asigurându-i totodată de sprijin în îndeplinirea sarcinilor şi misiunilor ce le revin.

De Ziua transmisioniştilor militari, doresc să felicit întregul personal care-şi desfăşoară activitatea în domeniul comunicaţiilor şi informaticii, să îi transmit urări de sănătate şi putere de muncă pentru realizarea obiectivele propuse, împreună cu îndemnul de a acţiona cu profesionalism şi dăruire pentru realizarea nobilului scop - de a servi patria cu cinste şi demnitate.

La împlinirea a 136 de la înfiinţarea subunităţilor de comunicaţii şi informatică (transmisiuni), urez tuturor lucrătorilor din cadrul acestei arme un călduros LA MULŢI ANI!

 

Inspector general

al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenţă

General locotenent

Vladimir SECARĂ

 

Peste 5.500 angajaţi ai Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă vor asigura răspunsul în situaţii de urgenţă în timpul sărbătorilor pascale

 

Premergător şi pe timpul Sfintelor Sărbători de Paşti, efective din inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă şi al municipiului Bucureşti vor fi angrenate într-o serie de activităţi ce au drept scop asigurarea nivelului de protecţie şi siguranţă a cetăţenilor şi evitarea producerii unor evenimente ce ar putea umbri aceste sărbători.

Astfel, peste 5.000 angajaţi ai Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă vor executa activităţi de supraveghere, la faţa locului, a respectării măsurilor de prevenire a incendiilor pe durata desfăşurării manifestărilor religioase cu public numeros şi pentru asigurarea unui răspuns prompt în situaţia producerii unor evenimente nedorite, iar peste 500 de ofiţeri şi subofiţeri, zilnic, activităţi de control de prevenire la lăcaşurile de cult şi unităţile de cazare turistice, în vederea depistării şi înlăturării neregulilor.

Pentru a se diminua riscul de incendiu la aceste categorii de construcţii, multe dintre ele componente ale patrimoniului cultural naţional şi a se reduce consecinţele negative ce se pot răsfrânge asupra  persoanelor în cazul producerii unui eventual incendiu pe timpul manifestărilor religioase cu public numeros, recomandăm slujitorilor bisericii şi credincioşilor să asigure respectarea următoarele măsuri principale:

                - aducerea la cunoştinţa publicului, pe timpul desfăşurării manifestărilor religioase, de către slujitorii bisericii, a regulilor ce trebuie respectate în biserică, de către credincioşi, în scopul prevenirii incendiilor, mai cu seamă privind utilizarea lumânărilor, modul de comportare pe timpul izbucnirii unui incendiu în lăcaşul de cult, pentru păstrarea calmului, neproducerea de accidente nedorite şi neapariţia panicii pe durata evacuării construcţiei incendiate, cât şi privind asigurarea stingerii urgente a incendiului, cu forţele şi mijloacele existente;

                - lumânările nu se vor ţine, de către credincioşi, în apropierea hainelor şi părului acestora ori a obiectelor combustibile precum icoane, decoruri, mobilier, coroane şi se va manifesta o atenţie deosebită atunci când credincioşii se deplasează cu lumânările aprinse în autovehicule;

                - pentru evitarea supraaglomerării bisericii cu credincioşi se recomandă ca aceste manifestări religioase să se organizeze în exterior, iar atunci când totuşi ele se desfăşoară în interior, se va evita permiterea unui număr de credincioşi peste capacitatea construcţiei şi se vor menţine obligatoriu, pe toată durata slujbei, uşile de acces şi evacuare în poziţie deschisă;

                - se va urmări, prin modul de parcare a autoturismelor şi autocarelor, în imediata vecinătate a lăcaşurilor de cult, să nu se blocheze ori îngusteze gabaritele căilor de acces pentru intervenţie necesare pentru autospecialele pompierilor, în cazul producerii unui eventual incendiu;

                - supravegherea, de către persoane instruite numite de preoţi, a sobelor şi a celorlalte mijloace de încălzire cu flacără din biserici, pe toată durata funcţionării şi oprirea acestora, obligatoriu, înainte de începerea slujbelor religioase cu public numeros;

                - asigurarea unei întreţineri corespunzătoare, verificări periodice şi a remedierii tuturor deficienţelor constatate la instalaţiile electrice, sistemele de încălzire, aparatele de preparat şi încălzit hrană şi coşurile de fum;

                - amenajarea unor locuri speciale, în exteriorul lăcaşurilor de cult, pentru depunerea lumânărilor aprinse, aflate la distanţă de siguranţă faţă de construcţii, dotate cu tăvi metalice umplute cu nisip, supravegherea acestora în permanenţă şi stingerea lor, în mod obligatoriu, la terminarea slujbelor religioase;

                - evacuarea din interiorul lăcaşurilor de cult, pe durata desfăşurării slujbelor religioase cu public numeros, a covoarelor, mochetelor, băncilor şi scaunelor nefixate de pardoseală;

                - nedepozitarea, în poduri, subsoluri, balcoane ori pe căile de evacuare sau pe circulaţiile din interiorul bisericilor, de materiale combustibile, mobilier, coroane;

                - instruirea persoanelor cazate în spaţiile destinate primirii oaspeţilor ori în căminele de bătrâni din incinta mănăstirilor sau aparţinând de acestea, de către slujitorii bisericii, privind necesitatea respectării regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea mijloacelor de încălzire, a instalaţiilor electrice, la utilizarea focului deschis, cât şi privind interdicţia fumatului în aceste locuri;

                - asigurarea unei minime dotări cu mijloace tehnice destinate stingerii incendiilor, precum rezerve de apă şi posibilităţi de utilizare a apei şi stingătoare de incendiu, subliniindu-se că pentru acele mânăstiri amplasate izolat, în locuri greu accesibile sau chiar inaccesibile autospecialelor pompierilor, această dotare minimă, dublată de instruirea corespunzătoare a personalului, pot salva construcţia de la distrugere;

                - în situaţia izbucnirii unui incendiu, se va asigura operativ evacuarea persoanelor din construcţie, a valorilor adăpostite, concomitent cu desfăşurarea primei intervenţii cu mijloacele tehnice din dotare şi cu anunţarea, de îndată, a pompierilor, la numărul unic de apel de urgenţă  112.

 

COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

 

ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A APĂRĂRII CIVILE

(scurt istoric)

 

            Prima atestare istorică a Organizaţiei Internaţionale a Apărării Civile este datată în 1931, anul în care generalul medic francez Georges Saint-Paul a înfiinţat la Paris fundaţia „Asociaţia Leii din Geneva” (Lieux de Geneva Association) sau „Geneva Zones” (Geneva fiind sediul Crucii Roşii şi sediul Ligii Naţiunilor).

          Prin înfiinţarea acestei fundaţii, acesta a vrut sa definească zonele neutre sau oraşele deschise în care unele categorii de populaţie civilă să se poată refugia pe timpul războiului. El s-a gândit, în mod special, la femei, copii, bolnavi şi persoane în vârstă. Ideea fondatorului „Geneva Zones” a fost, de fapt, să creeze în toate ţările zone de siguranţă bine demarcate sau localităţi stabilite pe o bază permanentă şi recunoscute ca atare, încă din timp de pace, prin înţelegeri bilaterale sau internaţionale.

         Acest program a fost prezentat pentru prima dată înainte de anul 1929 de Georges Saint-Paul (îl găsim consemnat într-un jurnal medical, în articole de ziar, precum şi în documentele a numeroase conferinţe).

        Mai târziu, în anul 1935, la iniţiativa „Geneva Zones Association”, Parlamentul Francez a adoptat în unanimitate o rezoluţie, invitând Liga Naţiunilor „să studieze modalităţile de creare în fiecare ţară, în funcţie de înţelegerile ratificate prin Liga Naţiunilor, localităţi, locuri si zone care, în caz de conflicte armate, să fie apărate de toţi combatanţii şi folosite pentru tratative militare…”.

          Generalul medic Georges Saint-Paul a murit în anul 1937, dar, la rugămintea sa, Asociaţia a fost transferata de la Paris la Geneva şi a devenit Asociaţia Internaţională pentru Protecţia Populaţiei Civile şi a Construcţiilor Istorice pe Timp de Război sau Conflicte Armate.

         Dintre realizările asociaţiei sunt consemnate intervenţiile între beligeranţii din Războiul Civil din Spania (1936) şi din conflictul Chino-Japonez (1937), când a obţinut crearea de zone neutre pentru unele categorii de necombatanţi din Madrid şi Bilbao precum şi din Shanhai şi Nanking.

            Cu toate că experienţa a fost foarte limitată, s-a arătat că zonele neutre pot oferi condiţii sigure pentru populaţia civilă.

             Deşi în numeroase articole şi la conferinţele internaţionale fondatorii asociaţiei subliniau: „Înainte de începerea războiului, înainte ca ostilităţile să fie declarate, este necesar şi merită să se determine în ce mod li se pot micşora suferinţele multor combatanţi şi populaţiei civile… când razboiul a început, când violeţtele lovesc, este prea târziu”, pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial beligeranţii nu au acceptat crearea şi recunoaşterea de zone neutre.

            În anul 1947, Asociaţia Internaţională pentru Protecţia Populaţiei Civile şi a Construcţiilor Istorice pe Timp de Război sau Conflicte Armate publică lucrarea „Războiul modern şi Protecţia Civilă”, un adevărat manifest public. Lucrarea consemnează acţiunile generalului medic Saint-Paul, experienţa acumulată, precum şi prezentarea unei schiţe preliminare a unei Convenţii Internaţionale privind crearea unei „zone neutre numită Zona Geneva”.

Ideile şi principiile dezvoltate în această lucrare au fost izvorul de inspiraţie pentru schiţarea textului prezentat la Conferinţa Diplomatică de la Geneva din mai-august 1949 şi pentru revizuirea a patru Convenţii  „privind protecţia persoanelor civile în timp de război”, adoptate anterior.

           Întrucât schiţa Convenţiei „Geneva Zones”, prevăzută cu zone întinse, combinate cu protecţia monumentelor şi chiar a oraşelor istorice şi artistice, permitea să fie folosite ca refugiu atât pentru răniţii şi bolnavii din forţele armate, cât şi pentru unele categorii de civili, cum ar fi femei, copii, bolnavi, invalizi şi persoane în vârstă, Conferinţa Diplomatică a divizat proiectul în două părţi distincte. 

În prima parte au fost ratificate „zonele spitalelor si localităţilor” pentru răniţii şi bolnavii din forţele armate protejate de emblema Crucii Roşii, iar în cea de-a doua au fost create „spitale, zone de siguranţă, localităţi organizate şi protejate de efectele războiului pentru răniţi, bolnavi, invalizi, persoane în vârsta, copii sub cincisprezece ani, femei gravide si mamele copiilor sub şapte ani”, protejate de existenţa unui semn constituit din benzi roşii oblice (emblema Zonelor Geneva până în anul 1998).

         După trei ani, în anul 1951 s-a încercat din nou implementarea acestor idei: pregătirea si dezvoltarea, din timp de pace, a locurilor de refugiu pentru populaţia civilă, aceste „zone de siguranţă” pe care beligeranţii să le accepte şi să le respecte în virtutea Dreptului Umanitar, explicat clar în Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949. Pe baza protecţiei furnizate prin Convenţiile de la Geneva,  au fost întocmite şi perfectate planuri de evacuare si transfer a populaţiei spre zonele neutre cu diferite municipalităţi din Europa.

          La Conferinţa Internaţională din 1954 de la Berlin privind problema protecţiei populaţiei civile în timp de război, s-a pus în dezbare necesitatea creării si recunoaşterii zonelor neutre si a oraşelor deschise. În analele Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei Civile, această întâlnire devine cunoscută, mai târziu, sub numele de „Prima Conferinţa Mondiala de Apărare Civilă”. Urmând rezoluţiile adoptate de delegaţiile de la Berlin, Asociaţia Internaţională a făcut eforturi pentru a răspândi, în cât mai multe ţări, principiul pregătirii locului de refugiu în colaborare cu instituţiile şi organizaţiile naţionale de apărare sau protecţie civilă.

         În iulie 1956, „Buletinul Informativ ale Zonelor Geneva” (Geneva Zones Information Bulletin) a fost redenumit CIVIL DEFENCE (Apărare Civilă). Într-un Editorial al său a previzionat dezvoltarea Asociaţiei: „Reînceperea acţiunii generale prin Organizaţia Zonele Geneva pentru protecţia copiilor, mamelor, bătrânilor si invalizilor în caz de război coincide cu dezvoltarea organelor naţionale de Apărare Civila în diferite ţări…Zonele Geneva continuă eforturile lor în realizarea evacuării necombatanţilor în locuri de refugiu şi zone cunoscute ca „Geneva Zones”, continuă să lucreze la dezvoltarea planurilor pentru aceste locuri şi să promoveze la nivel internaţional măsurile Apărării Civile, care acţionează ca o clearing house între diferite organe naţionale de Apărare Civilă”.

            Acest lucru a avut un ecou deosebit, astfel încât cea de-a doua Conferinţă a Apărării Civile, din anul 1957, desfăşurată la Florenţa, a avut un caracter internaţional. Pe timpul acestei întâlniri, delegaţiile au stabilit, pentru Asociaţia Internaţionala a Zonelor de la Geneva, sarcina de a-şi extinde activităţile sale - de la protecţia omului la cele privind protecţia mediului - şi transformarea sa într-o organizaţie specializată în materie de Protecţie Civilă. Această recomandare a fost realizată un an mai târziu, în 1958, Asociaţia Internaţională a Zonelor Geneva transformându-se în Organizaţia Internaţională de Apărare Civilă şi obţinând un nou statut, permiţând admiterea ca membri în Organizaţie, a indivizilor, organismelor asociative cum sunt asociaţii, societăţi şi chiar guverne. Scopurile Organizaţiei au fost extinse, continuând să se ocupe cu locurile de refugiu şi zonele de siguranţă, concomitent cu preluarea responsabilităţilor de coordonator al legăturilor dintre Organizaţie şi diferite structuri naţionale de Apărare Civilă. Au fost realizate şi promovate studii şi cercetări privind domeniile protecţiei civile, s-au facilitat schimburi de experienţă şi s-au făcut eforturi în domeniul prevenirii, pregătirii şi intervenţiei împotriva dezastrelor.

         Pe baza noului său statut, Organizaţia a organizat cea de-a treia Conferinţă Mondială a Apărării Civile în mai 1958, la Geneva. Agenda Conferinţei a inclus: radioactivitatea atmosferica, descentralizarea, evacuarea şi adăpostirea populaţiei în timp de război, statutul internaţional al personalului Apărării Civile şi protecţia proprietăţii culturale. Au fost obţinute unele rezultate prin faptul că testele nucleare în atmosferă au fost interzise, adăposturile antiatomice au crescut ca număr în multe ţări, personalul Apărării Civile s-a  bucurat de un statut internaţional recunoscut prin Dreptul Umanitar Internaţional şi proprietatea culturală a fost  protejată prin înţelegeri internaţionale.

          Începând cu anul 1960, Organizaţia şi-a lărgit preocupările, incluzând, pe lângă protecţia populaţiei în timp de război şi protecţia pe timp de pace, în cazul producerii dezastrelor naturale si tehnologice.

În anul 1966, la Conferinţa Internaţională privind Protecţia Radiologică, desfăşurată la Monaco, a fost adoptat textul primei Constituţii care i-a conferit statutul de organizaţie interguvernamentală. Această constituţie poate fi privită ca o Convenţie internaţională, prin faptul că a creat cadrul pentru depunerea de către ţările membre ale Organizaţiei, a instrumentelor de ratificare.       

Constituţia devine efectiv o forţă în 1 martie 1972, la prima Adunare Generală a Statelor Membre, fiind înregistrata în anul 1975 la Secretariatul ONU din New York, conform articolului 102 din Carta ONU şi publicat în Seriile de Tratate ale ONU.

Au avut loc mai multe Conferinţe Mondiale ale Apărării Civile (Berlin - 1954, Florenta - 1957, Geneva - 1958, Montreaux - 1961, Geneva - 1963, Geneva - 1972, Caracas - 1974, Tunis - 1978, Rabat - 1980, Amman - 1994, Beijing -1998, Geneva - 2000, Kobe- 2005).   

           Acutizarea gravelor probleme umanitare, generate de producerea unor dezastre şi de conflictele regionale, au determinat ca guvernele din tot mai multe state să ia în discuţie responsabilitatea protejării populaţiei civile tot mai afectată. Aceste demersuri s-au materializat prin declararea deceniului 1990-2000 “Deceniul internaţional de reducere a efectelor dezastrelor naturale”.

La cea de-a XI-a Conferinţă Mondială de Apărare Civilă, desfăşurată în 1998, la Beijing, China,  a fost adoptat Planul Mondial de Acţiune pentru dezvoltarea apărării civile, axat pe dezvoltarea structurilor de apărare civilă, cooperarea internaţională în materie de ajutorare şi asistenţă, concomitent cu promovarea măsurilor de prevenire şi pregătire în fata dezastrelor.

La cea de-a XII-a Conferinţă Internaţională din mai 2000, desfăşurată la Geneva, este adoptată  „Convenţia Cadru privind Asistenta de Apărare Civilă”, prin care Apărarea Civilă este definită ca „ un instrument inevitabil de susţinere a dezvoltării în faţa dezastrelor naturale şi provocate de om”.

În perioada 18-22 ianuarie 2005, la Kobe, Hyogo, Japonia, a avut loc, sub auspiciile O.N.U., Conferinţa Mondială privind Reducerea Dezastrelor, dedicată comemorării a 10 ani de la cutremurul devastator produs în regiunea Kobe. Conferinţa îşi propusese iniţial să pună în discuţie experienţa autorităţilor nipone şi a organismelor internaţionale dobândită cu ocazia măsurilor de sprijinire a populaţiei afectate şi de reabilitare a infrastructurii vitale. Producerea tsunami-ului devastator din Oceanul Indian la 26 decembrie 2004 a impus organizatorilor formularea şi transmiterea de condoleanţe guvernelor din ţările afectate, compasiunea şi solidaritatea cu populaţia grav afectată. De asemenea, au fost transmise felicitări pentru răspunsul şi sprijinul comunităţii internaţionale acordat statelor afectate, pentru a depăşi mai uşor această tragedie. La sfârşitul Conferinţei Mondiale s-a adoptat o declaraţie comună sub deviza : “Reducerea riscului - un viitor mai sigur”.

Făcând un bilanţ al progreselor obţinute, se poate constata că activităţile Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei Civile s-au diversificat şi vizează, în principal, coordonarea şi planificarea la nivel internaţional a activităţilor de prevenire şi gestionare a dezastrelor, precum şi a eforturilor de atenuare a consecinţelor accidentelor şi calamităţilor de toate tipurile, în timp de pace sau război.

 

În anul 1972, printr-o rezoluţie O.N.U., ziua de 1 Martie a fost stabilită ca Ziua Internaţională a Protecţiei Civile.

 COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

La 28 februarie se împlinesc 76 de ani de existenţă a Protecţiei Civile din România.

Actul de naştere al acestei structuri din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă l-a reprezentat Înaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, semnat de Regele Carol al II-lea, prin care  s-a aprobat „Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene”, document prin care Apărarea Civilă din România a devenit o armă de sine stătătoare.

În 1939, în România a fost promovată Legea pentru apărarea antiaeriană, activă şi pasivă, act normativ care va reglementa activitatea în domeniu o lungă perioadă de timp. Pe timpul celui de al doilea război mondial, structura a funcţionat în cadrul Ministerului Aerului şi Marinei, sub denumirea de Comandamentul Apărării Pasive, iar după 1945, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, concepţia şi evoluţiile ulterioare fiind influenţate de iminentul pericol al folosirii de către inamic a armelor de nimicire în masă, în mod deosebit al armei nucleare.

Pentru pregătirea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii personalului militar şi civil, încadrat în domeniul pregătirii pasive, în 1951 s-a înfiinţat Centrul de instrucţie al apărării pasive devenit, mai târziu, Şcoala de Aplicaţie pentru Protecţie Civilă Ciolpani.

Anul 1952 a reprezentat un nou reper important în istoria protecţiei civile, prin înfiinţarea statelor majore de apărare antiaeriană de la nivelul regiunilor, localităţilor, instituţiilor şi unităţilor economice. În acelaşi context, au fost înfiinţate primele formaţiuni specializate de apărare civilă, respectiv de protecţie antichimică, transmisiuni, înlăturare a dărâmăturilor, pompieri, pază şi ordine, camuflare a luminilor şi mascare, protecţie prin adăpostire, veterinare, sanitare etc.

În 1968, structurile apărării locale antiaeriene au intrat în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, cadrele fiind pregătite în instituţiile militare de ofiţeri activi şi la Academia de Înalte Studii Militare.

Numărul mare de victime din rândul civililor şi pagubele materiale imense produse la cutremurul din 4 martie 1977 au determinat autorităţile să îmbunătăţească sistemul de management al dezastrelor. Acest lucru se va materializa în anul 1978, prin apariţia Legii nr. 2, primul act normativ care a consfinţit implementarea în ţara noastră a concepţiilor moderne de „Apărare Civilă”, pe baza căruia s-a conturat în perioada următoare şi primul sistem unitar de pregătire a populaţiei şi factorilor de conducere pe linia îmbunătăţirii răspunsului la dezastre.

Schimbările înregistrate după 1989 şi obligaţiile asumate de România, în primul rând prin ratificarea, la 11 mai 1990, a  Protocoalelor Adiţionale nr. 1 şi 2 ale „Convenţiei de la Geneva din 1949, privind protecţia victimelor conflictelor armate” au impus modernizarea sistemului de protecţie civilă la toate nivelurile. Aceste deziderate se vor materializa în anul 1996, prin promulgarea Legii nr. 106, care a consfinţit şi schimbarea titulaturii din apărare civilă în protecţie civilă.

Indiferent în ce componentă a Sistemului de Siguranţă Naţională a funcţionat, Protecţia Civilă şi-a adaptat în permanenţă structura şi planurile de cooperare cu celelalte forţe cu competenţe în domeniu. Totodată, au fost perfecţionate structurile organizatorice, s-a îmbunătăţit managementul apărării împotriva dezastrelor, au fost identificate noile surse de riscuri, a fost perfecţionată baza legislativă în concordanţă cu cerinţele integrării în NATO şi UE.

În 2000, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 179, Protecţia Civilă trece de la Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul de Interne, iar în 2004 este promulgată Legea nr. 481, privind protecţia civilă.

Din decembrie 2004, misiunile Protecţiei Civile au fost preluate de către componentele Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, care au ca obiectiv principal profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative a celor două componente de bază - pompierii şi protecţia civilă - pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi siguranţă cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.

 COMPARTIMENTUL INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat astăzi, 1 decembrie a.c., următoarele decrete:

......................................................................................................................................................................................

• Decret privind înaintarea în gradul de general - maior – cu două stele a domnului Nemeş Liviu Viorel din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
• Decret privind înaintarea în gradul de general - maior – cu două stele a domnului Udor Aurel din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului Simionescu Mihai din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului Oltean Nicodim din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului Benga Mihai din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;

......................................................................................................................................................................................

Extras din Comunicatul de presa al Administratiei Prezidentiale a Romaniei

În data de 22 septembrie a.c., la ora 10.00, a avut loc lansarea oficială a campaniei sociale „FII PREGĂTIT - NOI SUNTEM!”, simultan, la Liceul Teoretic „Ioan Petruş” din oraşul Otopeni şi la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din municipiul Turda, judeţul Cluj.

            Parte componentă a Proiectului de înfrăţire instituţională RO-PHARE 2005/017-690.01.04 „Contribuţia pentru stabilirea unei administraţii la nivel regional şi local, pentru managementul dezastrelor” finanţat din fondurile Uniunii Europene, campania „FII PREGĂTIT - NOI SUNTEM!” este o campanie de conştientizare a populaţiei cu privire la riscul producerii inundaţiilor şi este implementată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Agenţia Federală pentru Asistenţă Tehnică la Dezastre din Germania, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Federaţia Română de Rugby.

 

    

 

  

 

   

 

 

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice

În perioada 22-26 septembrie a.c., Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Agenţia Federală pentru Asistenţă Tehnică la Dezastre din Germania, în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Federaţia Română de Rugby, va implementa campania de conştientizare a populaţiei cu privire la riscul producerii inundaţiilor „FII PREGĂTIT – NOI SUNTEM!”.

 În cadrul campaniei vor fi pregătiţi 3000 de elevi, clasele IX – XI, din opt unităţi de învăţământ din judeţele Bacău, Cluj, Dolj şi Ilfov.

 Lansarea campaniei va avea loc simultan la Liceul Teoretic “Ioan Petruş” din oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, şi la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din municipiul Turda, judeţul Cluj, în data de 22 septembrie, la orele 10.00.

 Această campanie este parte componentă a Proiectului de înfrăţire instituţională RO-PHARE 2005/017-690.01.04 „Contribuţia pentru stabilirea unei administraţii la nivel regional şi local, pentru managementul dezastrelor”, finanţat din fondurile Uniunii Europene.

  

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice

                 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă vă invită sâmbătă, 13 septembrie a.c., la manifestările prilejuite de Ziua Pompierilor din România şi de aniversarea a 160 de ani de la bătălia din Dealul Spirii.

               Activităţile ce marchează acest moment deosebit din viaţa pompierilor vor debuta la ora 11.00 la Monumentul „Eroilor Pompieri ” din Calea 13 Septembrie (în faţa hotelului Marriott) cu un ceremonial religios, depuneri de coroane de flori şi defilarea Gărzii de Onoare a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” a municipiului Bucureşti. La ora 11.30, în Parcul Izvor este organizată o expoziţie cu tehnică de luptă şi mijloace de intervenţie din dotarea I.G.S.U. şi de „epocă” specifice pompierilor, iar între orele 12.00 – 13.00 se va desfăşura o paradă în Piaţa Constituţiei. La final, începând cu orele 20.00, va avea loc solemnitatea retragerii cu torţe, pe traseul: sediul Grupului de Intervenţie nr.4 (situat în Şos. Cotroceni nr.34) - Şos. Cotroceni - B-dul Gheorghe Marinescu - Piaţa Eroilor - str. Prof. Dr.Rainer - str. Prof. Dr.Alex Vitzu - Monumentul Eroilor Pompieri -  Calea 13 Septembrie - sediul I.S.U.M.B.

 

                În baza bunelor relaţii de colaborare între instituţiile noastre, vă rugăm să onoraţi invitaţia noastră şi vă mulţumim anticipat.

  

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice

 

În perioada 02 – 04 septembrie a.c., în municipiul Călăraşi a avut loc etapa finală a concursurilor serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă din România, confruntându-se echipele a 11 inspectorate judeţene pentru situaţii de urgenţă şi a municipiului Bucureşti.

 La sfârşitul competiţiei s-au înregistrat următoarele rezultate:

 

Clasament probe individuale

 

Scara de fereastră

                locul I                     Plt. Ilie Cosmin – I.S.U.J. Timiş

locul II                    Sg. maj. Stoiciu Ionuţ – I.S.U.J. Călăraşi

locul III                   Plt. Loluţa Adrian - I.S.U.J. Iaşi

Pista cu obstacole pe 100 metri

locul I                     Sg. maj.Avram Călin – I.S.U.J. Bihor

locul II                    Sg. maj. Stoiciu Ionuţ – I.S.U.J. Călăraşi

locul III                   Plt. Ilie Cosmin – I.S.U.J. Timiş

 

Clasament probe pe echipe

 

Scara de fereastră

locul I                     I.S.U.J. Călăraşi  

locul II                    I.S.U.J. Timiş

locul III                   I.S.U.J. Bacău

Pista cu obstacole pe 100 m

locul I                     I.S.U.J. Călăraşi

locul II                    I.S.U.J. Bucureşti

                locul III                   I.S.U.J. Iaşi           

Ştafeta 4 x 100 m

locul I                     I.S.U.J. Călăraşi

locul II                    I.S.U.J. Bihor

locul III                   I.S.U.J.  Bacău

Realizarea dispozitivului de intervenţie la motopompă

locul I                     I.S.U.J. Timiş

locul II                    I.S.U.J.  Călăraşi

locul III                  I.S.U.J. Arad

Clasament general

locul I                     I.S.U.J. Călăraşi

locul II                    I.S.U.J. Bacău

locul III                   I.S.U.J.  Iaşi

 

 

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice

În perioada 2 - 4 septembrie a.c., în municipiul Călăraşi se va desfăşura etapa finală a concursurilor serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, ediţia 2008.

Festivitatea de deschidere va avea loc marţi, 2 septembrie, începând cu ora 09.00, la stadionul municipal „Dunărea”, urmată de desfăşurarea primei probe de concurs, Scara de fereastră. În următoarea zi vor avea loc întrecerile la alte două probe, Pista cu obstacole pe 100 m şi Ştafeta 4 x 100 m. În ultima zi se va desfăşura proba Realizarea dispozitivului de intervenţie la motopompă, se vor premia loturile câştigătoare şi se va organiza festivitatea de închidere a competiţiei.

La această ediţie sunt calificate loturile inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă ale  judeţelor Suceava, Timiş, Bacău, Iaşi, Bihor, Arad, Prahova, Botoşani, Neamţ, Satu Mare, precum şi cel al municipiului Bucureşti. Lotul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Barbu Ştirbei” al judeţului Călăraşi este calificat din oficiu, fiind câştigătorul ediţiei precedente şi organizatorul acestei etape finale.

  

Compartimentul Informare şi Relaţii Publice